Lu sitili
La Chiesa Matri cu lu Campanili
si ‘nfaccia, superba, sobbr’a Lu Sitili,
na Chiazza ricca ti storia ti paisi,
‘nfullata ti cristiani a ronda e sempri tisi.
‘Ddo’ ti fi rmavi fi rmavi, sintivi battagliari
pi la sciurnata fatta e lu priezzu ti paiari.
Fatturi e cuntatini, trainieri e prupitari
adda’ si prummittìunu com’erunu a fatiari.
‘Rrivata la stagioni, ti ‘dda’ no si passava
ca, puru ca sunavi, nisciunu si spustava.
Maturi poi li tiempi ti ‘ccuminzà a pumpari,
li giuvini fucìunu pi l’acqua a carisciari.
Priavi lu Signori ci sa no nci chiuvìa
cu no spulescia l’ua ca, bona, sta criscìa.
Spicciati li vindegni, ci ‘ncuna lira nc’era
spittavi cu la spindi li giurni ti la fera.
La fera ti la chiazza ‘dda’’mmienzu si facìa:
puru ti fori terra ti genti nni vinìa.
Barracchi ti cappotti tutti cunfi ziunati,
sirvìunu pi quanti si l’erunu strazzati.
Intantu, l’orologiu lu quartu nni sunava,
pi quiddi picca voti, ca, armenu, funziunava.
Sinbrava, comu sia, ca tu no nc’ieri assutu
ci ‘mmienzu allu Sitili pigghia no nc’ieri sciutu.
La Scola, la Pritura, Bar e Farmacia,
ci, mai sia, ‘dda’ ‘mmiènzu na cosa ti vinìa.
Putèi ti barbieri e di mestri cusituri:
‘dda’ intra nni sintivi ti tutti li culuri.
Na scola ti ricamu e tàgghiu, ca fi rvìa,
e maru a ci passava pi cuddu ca sintìa.
Era nu tiatrinu, ti tuttu si parlava:
ti prieviti e pulitici nisciunu ni scappava.
Nc’era Franciosu, all’angulu, giurnali ni vindìa,
e ristava senza voci già sott’a menzatìa.
Ti l’atru quartu, ‘nveci, “Cazzillu-Alimintàri”,
lu megghiu ‘dda’ truvavi, ti c’ieri a sà ‘ccattari:
sazizza, murtatella o provula piccanti,
appena ‘dda’ trasivi, ce ti truvavi nanti?
Nu tisciutu smuzzatu, pari ca ti signava;
e inveci la sazizza Cazzillu sta tagghiava.
Ci ier’a sà sciucari lu lottu o la schitina,
Loggetta ton Micheli già stava la matina.
Ci nu scarpinu buenu l’abbutu richitìa,
stava Rismondu Cuomu ca tuttu ti vindìa.
Ma n’atru pirsunaggiu ti crandi fantasia,
facìa lu Sacristanu: era Zù ‘Ntognu Pia.
Sirvìa tutti li messi, ma puru jastimava,
passava la quantiera, Dìu sapi ce ristava.
Nni ‘ccumpagnava muerti, e puru nni ‘ddifriscava,
ma li campani a iundulu a tutti nci li sunava.
