Lu mestru mia ti scola

Comu mi l’hannu tittu, ristài senza parola,
cu penzu ca era persu lu mestru mia ti scola:
Cinq’anni sempri ‘nsiemi  alli scoli lementari,
cinq’anni cussì belli  no ti li pue’ scurdari.

Operazioni, letture e riassunti
compusizioni, puisìi e puru cunti.

Era nu prièsciu quandu t’interrocava,
mi li ‘rricordu  ‘ncora li cosi ca spiecava.

Iddu n’è fatti crèsciri, la vita n’è ‘nsignàtu
e osci simu fi li ti quddu ca nn’è datu.

Ogni tre misi ‘satti, facìa la pagella,
cu garbu la mintìa po’intr’allà cartella:
quandu ‘rrivava a casa, li voti  iu liggìa
a màma e sìrma, straccati ti fatìa.

Lu votu alla cundotta, ce li facìa cuntienti:
pì loro, senza quedda, no ‘ddivintàvi niènti!

Girandu sotta e sobbra una l’agghiù truvata:
simbrava scritta ièri, com’èra ‘rricuardata.

Liggendu ce dicìa ti mè lu mestru mia,
nu ‘nuètucu mi venni, na làcrima scindìa.

Iu tannu era vagnoni e ancora no capìa,
li cosi ca sirvìunu po’ pì la vita mia.

“Tucaziòni, rispettu e dignità,
sontu cosi ca no v’hann’a mancà”.

Sempri sti cosi lu mestru nni ticia,
sia ca mo’ lu sentu intr’a  li recchi mia.

Nì l’amu fatiàta tant’anni la pagnotta,
ma comu n’è sirvutu lu votu alla cundotta!

Lascia qui il tuo pensiero!