Lu marasciallu Messi

Ci lu putìa pinsari ca ti nu manuvali,
pi meriti spiciali, nn’assìa nu Ginirali.

Natu ‘ntra na famiglia onesta e popolari,
undici li fìli ca èrunu a mangiàri.

Non era lu chiù crandi, ma sempri lu ticìa,
ca, a ce facìa l’anni, surdatu si nni scìa.

Appena lu pigghiara, in Cina ‘ccuminzau,
e appena ca turnau sirgenti ‘ddivintau.

Partiu pi la Libia, spicciàu alla Turchia,
in Grecia cumbattìu e puru all’Arbania.

Si feci to’ mundiali, no certu ti palluni:
ti uerri si trattava, ti bombi e di cannuni.

No tuttu scìu buènu, ‘ccappau na ‘nfurrata
quandu lu sà mandara alla Russia cungilata:

All’urtumu mumentu, senz’armi e senza nienti
migghiari ti surdati vistuti ti pizzienti.

Lu gelu li bluccàu e, muerti ‘ntustacchiati,
‘dda’ sotta rumanera ti nevi ‘mmugghicati.

Iddu fò prigiunieru e purtàtu all’Inghilterra,
certu fò mègghiu ‘ddani ca muertu sotta terra.

Nui no lu sapimu ci iddu ‘dda’ è sbaglitu,
la cosa ca è sicura, ca l’hannu cumandatu.

Ca, ci ‘nci piensi buenu ci eti lu surdatu,
viti ca è lu servu fi tèli ti lu Statu.

Pì meriti ti uerra, ca sontu propria tanti,
pigghiàu tutti li crati ti crandi Cumandanti.

Amici o alliàti, surdàti o cratuati
l’hannu vulutu beni e Iddu l’è rispittati.

Ma toppu cinquant’anni ti vita militari
‘mmullau la tivisa, ca s’er’a ‘rripusari.

Anveci scìu tre voti sobbr’allu Parlamentu,
no si scurdau ce foi mancu pi nu mumentu.

Lu sangu nci ticìa ca surdatu rumanìa!

Toppu la morti sua, nisciunu nci pinsau,
‘ccussi’ nu Cumitatu sulu si organizzau.

Era Misciagni sua, ‘ddo’ Iddu ‘nc’era natu,
ca vuli’a rindìa onori a stu fi gghiu cratuatu.

Scera addò Marinu, artista cilibratu,
pi fa nu miznzu bustu ti bronzu satinatu.

Intantu lu Cumuni, ti fronti allu Cunventu,
na iòla nci ‘ggiustàu pi fa’ lu munumentu.

Quasi quarant’anni, ormai, hannu passati
e, forsi, li misciagnisi si n’hannu scurdati.

Nci sta a ci trova scusi: ca no s’è ribbillatu,
‘ncununu ca no sapi quddu ca è cumbinatu,
‘ncun’atru voli, ‘nveci, ca no va ‘rricurdatu,
puru ca tanti stuti l’hannu riabilitatu.

La iòla ormai è siccata, la statua parchiggiata,
la storia ti ‘stu fi gghiu Misciagni s’è scirrata.

Ci ‘nveci ti surdatu capaci e ubbitienti
s’era truvatu n’atru, no dicu tilinguenti,

ma terrurista neru, o , forsi, bricatista,
bastava cu si penti, cu scendi ‘ntra na lista:

E pi tuttu lu passatu, ca scia cancillatu,
facìunu l’indurtu ed era pirdunatu.

Lascia qui il tuo pensiero!