Lu fucalìri
Quant’era bellu lu fucaliìri ti na vota,
quandu to’ mobili e do’ pezzi bastàunu pi tota!
No nc’era lussu e mancu stravacanza,
sirvia cu ti scarfavi e pi ‘iutà la panza.
Ce prufumi assìunu quandu si cucinava
si nn’anchia la casa e puru a ci passava.
Comu ‘rdurava lu sucu sobbra alli crauni,
era na festa pi grandi e pi vagnuni.
Pani ‘rrussatu e uergiu ‘bbrustulitu,
li sintìvi ti lu Carmunu allu Ritu.
Pummitori, pipaluri, e marangiani
l’ieri a gira’ e vutari culli mani
sobbr’alli chianchi cauti e scarfati,
sott’alla cènniri, belli e ‘mmugghicati.
Erunu piaciri, no certu na ‘nfurrata,
li cìciri o pasuli cuetti alla pignata.
Ci, maisìa, lu fuecu no nci vulìa ‘ppicciava,
lassavi ‘ddò tinivi ci no ti ‘ nfumicava:
to salimienti assutti, na carta, na jatata
e sùbbutu la vampa s’azava ‘mpirnacchiata.
La sera, fi narmenti, ‘mmullata la fatia:
ce gioia si sintìa ‘ntra quedda casa mia.
Li piatti sistimati, la taula ‘ggiustata,
lu pani fattu a casa e, di costi, la ‘ncartata.
La sparacina ‘ntàula no ncì putìa mancari,
sirvia pi ‘ddiciriri e pi megghiu strulicari.
Poi, ‘nziemi, turnu turnu nanzi allu fucalìri,
mumentu assai chiù bellu, no si putìa aviri.
Ti tuttu si parlava: nu suennu, na spiranza,
pinzandu già allu crai, com’ieri anchì la panza;
priavi lu Signori, ci sa’ti pruvvitia,
bastava la saluti e po’… ce sia sia!
Ma, prima cu ‘ddurmescu, lu cuntu mi ‘spittava,
povara mamma mia, a edda li tuccava
e, stanca, ‘llicrinuta comu si sta’ sintìa,
‘ncignava lu latuernu comu na litania:
“ Nc’era na vota…Pinocchiu…..la Bifana…..”
l’ori ti notti, intantu, sunava la campana.
Ti pressa sirma ‘mbrazzi, cu garbu, mi pigghiava
e mama già lu liettu, pronta, mi scià scarfava.
Erunu tiempi stritti, ma sani e puru belli,
no nc’era la tivvù e mancu li Caroselli..
Lu picca ti bastava. Mancàunu li liri;
ma ti sintivi riccu, nanzi allu fucalìri!
