Lu fucalìri

Quant’era bellu lu fucaliìri ti na  vota,
quandu to’ mobili e do’ pezzi bastàunu pi tota!
No nc’era lussu e mancu stravacanza,
sirvia cu ti scarfavi e pi ‘iutà la panza.

Ce prufumi assìunu quandu si cucinava
si nn’anchia la casa e puru a ci passava.
Comu ‘rdurava lu sucu sobbra alli crauni,
era na festa pi grandi e pi vagnuni.

Pani  ‘rrussatu e uergiu ‘bbrustulitu,
li sintìvi ti lu Carmunu allu Ritu.
Pummitori, pipaluri, e marangiani
l’ieri  a gira’ e vutari culli  mani

sobbr’alli chianchi cauti e scarfati,
sott’alla cènniri, belli e  ‘mmugghicati.
Erunu piaciri, no certu  na  ‘nfurrata,
li cìciri o pasuli cuetti alla pignata.

Ci, maisìa,  lu fuecu  no  nci  vulìa  ‘ppicciava,
lassavi  ‘ddò  tinivi ci  no  ti ‘ nfumicava:
to salimienti assutti,  na carta,  na jatata
e sùbbutu la vampa s’azava  ‘mpirnacchiata.

La sera, fi narmenti, ‘mmullata la fatia:
ce gioia si sintìa ‘ntra quedda casa mia.
Li piatti sistimati, la taula ‘ggiustata,
lu pani fattu a casa e, di costi, la ‘ncartata.

La sparacina ‘ntàula no ncì putìa mancari,
sirvia pi ‘ddiciriri  e pi megghiu strulicari.
Poi, ‘nziemi,  turnu turnu nanzi allu fucalìri,
mumentu assai chiù  bellu, no si putìa aviri.

Ti tuttu si parlava: nu suennu, na spiranza,
pinzandu già allu crai, com’ieri anchì la panza;
priavi lu Signori, ci sa’ti pruvvitia,
bastava la saluti e po’… ce sia sia!

Ma, prima cu  ‘ddurmescu, lu cuntu mi ‘spittava,
povara mamma mia, a edda li tuccava
e, stanca, ‘llicrinuta comu si sta’ sintìa,
‘ncignava lu latuernu comu na litania:

“ Nc’era  na vota…Pinocchiu…..la Bifana…..”
l’ori ti notti, intantu, sunava la campana.
Ti pressa sirma ‘mbrazzi, cu garbu, mi pigghiava
e mama già lu liettu, pronta, mi scià scarfava.

Erunu tiempi stritti, ma sani e puru  belli,
no nc’era la tivvù e mancu li Caroselli..
Lu picca ti bastava.  Mancàunu li liri;
ma ti sintivi riccu,  nanzi allu fucalìri!

Lascia qui il tuo pensiero!