Li mistieri ti na vota

Era na vera mùsaca, nu prièsciu, n’allicria,
cu sienti quiddi vuci critati pi la via.
Erunu vuci amichi, ti tutti canusciuti,
pi nu  mutivu, n’atru t’erunu già sirvuti.

Passava lu craunaru, squartatu e gnuricatu,
sinbrava ca era neru o mai s’era ‘llavatu;
piecatu ‘ntr  li stanghi, spingìa la trainella
pi vendiri craoni, cinisa o craunella.

Po’ l’umbrillaru all’angulu  ‘ssittatu si mintìa,
l’umbrelli rinfurzava, ‘ndrizzava e li ‘ppindìa.
Lu ‘mpagghiaseggi, poi, quantu n’è sistimti
seggi ca erunu vecchi o s’erunu spundati !

Lu consalimmi, ‘nveci, cullu fi errufi latu
cusìa ‘nu piattu ruttu o nu còfunu scasciatu.
La iaratizza an gìru ‘ncununu er’a purtari,
ca ˇıntra rinàli e cantri po’ s’erunu a ‘bbuccari.

Ci ordini alli cristiani erunu a essiri tati,
lu bandu si facìa all’ ngulu ti li strati.
Passava lu craparu, ce latti ca mungìa !
Era chiù ‘ssa’ la šcuma ti ciò ca rumania.

Vinìa lu furnaru, ci l’ieri sa ‘vvisatu,
lu pani ndi purtava, fattu cu lu luvatu.
Nc’era lu ‘nfi laforbici e  lu uarnamintaru:
la cinta ti stringìa ‘ntra quddu mundu amaru.

Quazetti ‘rripizzati, vistiti  ‘rrivutati,
li scarpi e li scarpuni cusuti o ‘rrisulati.
Patelli e bucalini, furzori o cuppini
viniunu sistimati sempri ti li stagnini.

Mistieri puvirieddi, ca quddu ca nci stava
ci no si cunsumava ci è ca lu jaticava ?
Ormai simu moterni e tutti amù cangiati,
li cosi no si ‘ggiustunu e vannu jaticati.

Ci li va’ ‘ccatti nuevi, no so’ cosi ‘rranciati
e spindi puru menu: ti la Cina so’ ‘mpurtati!

Lascia qui il tuo pensiero!