La Porta Crandi
Tuttu si faci e passa ti quedda Porta Crandi,
na chiazza e tanti strati pi sciri a tanti vandi.
Ti ‘dda’ nci passa e gira ci av’a ssà fatiari,
o ‘mmeru alli dinturni av’a scià ‘rrivari.
Prima, era nu portu ti genti ti fatìa,
lu puntu chiù ‘mportanti pi l’economia.
Scìunu sotta e sobbra, stàunu a tutti l’ori,
uastasi, cummircianti e tanti acricultori.
Tomba-Tomba, Zu ‘Cchinu e li Farina,
li Maligni e Ciànu e pòi CarmùnuVitu,
vitivi allu pizzùlu ti la Strata ti Sanvitu;
sintivi strulicari, critari e cuntrattari
pi l’ua ca erunu a vendiri o ca erunu a ‘ccattari.
Totta la chiazza era nu stùtiu ti Nutaru:
marvasia e primatiu, muscatu e necramaru
truvaunu pi li priezzi li megghiu soluzioni,
secondu lu marcatu, lu tiempu o la stagioni.
Ci ti ‘ccappava a fari, traslochi ti li casi,
la chiazza stava chiena ti uemmini e uastasi;
cu nu traìnu o n’Apu o puru nu vaconi
facìunu lu sirviziu spiciali a pirfi zioni.
Ci po’ li glioni a casa erunu già spicciati,
‘dda’ ‘mmiènzu chini staunu li carri parchiggiati.
Ci a tiempu ti muluni vulìvi ‘ddifriscavi,
‘dda’ russi assìunu tutti, nisciunu nni sbagliavi.
La Latteria sociali ce latti ca vindìa,
ti la matina prestu a sotta menzatìa!
Nc’i stava na putèa esperta ti pagnotti,
pi ci ‘rrivava prestu, pi ci ‘rrivava notti.
Li “barri” staunu apierti prima cu ‘lluciscìa!
La cota ier’a fari, prima cu va’ a fatìa.
Pi nu cafei buenu, amaru o puru toci,
sott’alla Porta Crandi nci stava Passutoci.
Tiempu n’è ormai passatu e tuttu s’è cangiatu:
nuevi so’ li lampiuni, nuevi li bacchittuni,
verdi no nci nni stai e fi uri no nci n’è mài.
Nc’era l’Albergu Stella, ca era nu Cunventu.
‘Mmienz’alla chiazza, ‘nveci, nc’era nu monumentu,
ci sapi poi pirceni chiamatu “Vispasianu”,
pi quddu ca sirvìa t’acchiavi manu manu.
E mai sia chiù pressa ti tàunu li mutandi,
ti corsa ier’a fùciri ‘mmienz’alla Porta Crandi.
Cussì ti libbiravi ti tuttu quddu pisu,
ma toppu ti sintivi megghiu ti ‘mparatisu.
No tantu pi la puzza, ma armenu pi la gloria
no l’erunu a sgarrari stu piezzu ti la Storia.
Inveci, a maggioranza, cu n’attu cumunali,
tìssara ca era megghiu assì cu lu rinali.
