Ballata Li femmini ti Misciagni
Ce so’ beddi li femmini ti Misciagni!
Ci ti nni va’ a ‘nnamuri, no tieni cu ti lagni!
Li viti beddi, bianchi e russi culuriti,
e sempri sistimati. Ca poca no lu criti!
E sia ca vannu fori o vannu allu tabbaccu,
si mèntunu la conna e portunu lu taccu.
E sempri cu la sciocula, ritendu e po’cantandu,
si fannu la sciurnata, fatiandu e suspirandu.
Suspirunu l’amòri, ‘nfacciati allu farconi:
ci passa quddu giustu, scendunu allu purtoni.
Nci trèmula la voci, nci pàrpata lu cori,
capiscunu ca è quedda l’ora ti fà l’amori.
Ce so’ beddi li femmini ti Misciagni!
Ci ti nni va’ ‘nnamuri, no tieni cu ti lagni!
Tornunu ti la mestra ti tagghiu o ti ricamu,
tenunu ‘ntra li casi sempri la scopa a manu.
Quìddi ca vannu fori, scopunu la sera;
ci po’ si n’hann’a scendìii, spettunu ti la fera.
Mo, vannu all’Oscianna, no chiui allu macazzinu,
no volunu lu villanu e mancu l’imbianchinu.
Si vestunu alli nicozi, no vannu allu marcatu,
ci po’ s’hann’a spusari, volunu l’impiecatu.
Si cùrunu alli palestri, li viti cussì ‘mpupati,
li scopi ti li casi ormai l’hannu ‘mmullati.
Ce so’ beddi li femmini ti Misciagni!
Ci ti nni và a ‘nnamuri, no tieni cu ti lagni!
Villani o stutintessi, ti casa o, mò, cummessi,
so’ di cirvieddu fi nu, no sontu fìlu fessi.
Pritendunu, cu forza, cu fannu li signuri,
cu tantu ti rispettu, purtati cu li fi uri.
Pi fari li sirvizi, vòlunu la “badanti”
e, quand’hann’a scupari, si mentunu li guanti.
Ce so’ beddi li femmini ti Misciagni!
Ci ti nni và a ‘nnamuri, no tieni cu ti lagni!
