A Nicola Cavalieri

Quasi quarant’anni si n’hannu vulati,
e sembra ieri ca ‘nn’erumu lassati:
Sia ca mo’ lu vèsciu, Nicola Cavalieri
cu sorsa Giuliana, ‘cchiappatu manu a manu,
scendiri ti casa alla strata ti Latianu.

Figghiu a Donn’Antoniu, omu ti leggi sanu,
e a Donna Marisa, propria na gran dama,
non era ti Misciagni, vinìa ti la Tuscana.

Pigghiatu lu diploma, a Siena si ni sciu:
che gioia t’Avvucatu, vi’ ca si ‘nn’assìu!
Ti fa’ la prufi ssioni no ni vulìa a capìa,
pinsau ca era megghiu cu va’ alla Polizia.

Fatiàu comu nu pacciu, notti, matina e sera:
cu tanti sacrifi ci, n’è fatta ti carriera!
‘Ddo’ è ca è sciutu sciutu nu struelucu è lassatu,
ti fronti allu periculu mai s’è ‘rritiratu:

Sempri ti nanti a nanti, stringendu spadda e tienti,
è sciutu cumbattendu mafi usi e delinguenti.
A nui paisani ti orgogliu  nn’è  ‘bbinchiatu
e vi’ ca la Pro-Locu lu premiù nc’è assignatu.

Ce folla quedda sera! La chiazza spittirrava,
si lu sta’ fi stiggiava, ca si lu ‘mmiritàva.
Lu Sinducu capìu ca ‘dda’ no nci spicciava
pi cuddu ca era fattu e l’esempiu ca lassava.

Perciò pi lu curaggiu e pi riconoscenza
proposi allu Cunsigliu n’atra onorìfi cenza:
“Cittatinu onorariu”! Tutti l’hannu vulutu
a nomi ti MISCIAGNI, ‘ddo’ Iddu nc’è crisciutu.

E comu lu villanu si cùsciata quedd’ùa,
sta terra no si scerra li megghiu fi li sua.
Ce grandi cirimonia!  Ce grandi cummuzioni!
Nu ‘nnuetucu mi veni, pinsandu ‘ncora moni.

Nicola, cu piaceri, a tutti è ringraziatu,
s’è fattu puru forti, ma ra emozionatu.
‘Ddà fori allu Castieddu la banda sta sunava,
e Iddu, comu sia, ca propria no nc’intrava.

Iu, ca  stava ti fronti lu sacciu a ci pinsava:
a cuddu ca t’in ci lu, cu prièsciu lu uardava!

Lascia qui il tuo pensiero!